TRADUCERI

http://www.poetryinternationalweb.net/pi/pif2017/festival/poet/28312/Dumitru-Crudu

 

BORIS GUMENIUK 

Născut la 30 ianuarie 1965, Boris Gumeniuk a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina în 2006. Este coordonatorul colecției de carte despre închisorile din Ucraina. A publicat cinci cărți de poezie, dar cea mai cunoscută cartea a sa e „Poezii din război”, pe care a publicat-o în toiul războiului ruso-ucrainean. Devenită momentan bestseller, a fost comentată pe larg și de critica literară. Fiind scrisă pe front, în tranșeele din Donbass, în pauza dintre lupte, aceste versuri sunt tot așa de dramatice ca și realitatea războiului. Poate, de aceea, poetul nu crede că va mai scrie poezie și după război.

XXXXX

Pe nepusă masă, pescăruși pe câmpul de luptă
Aș mai înțelege dacă ar fi ciori
pentru că ciorile dintotdeauna se hrănesc cu trupurile războinicilor,
ciorile, care, de altfel, nu fac nicio diferență între
carnea eroilor noștri sau a dușmanilor
nu știu dacă merită să ne supărăm pentru asta pe ele
Oricât de tare ne-ar afecta

Eu încă mai pot înțelege porumbeii
care s-au obișnuit să ciugulească gunoiul oamenilor.
e oarecum firesc că le vor smulge părul năclăit

și în craniile lor găurite de gloanțe
își vor face cuiburi
nu m-aș mira

eu mai înțeleg vrăbiile
pur și simplu le e foame
ciripind vesel
ciugulesc din buzunarele morților
(doar întâmplător atingându-le orbitele)
rămășițe de pâine pesmeți zahăr cafea
Și tot ce mai găsesc
sunt niște trofee de război
care niciodată nu o să le mai folosească celor uciși
pe vrăbii le mai pot înțelege
dar pe pescărușii care
Zboară încolo și încoace pe câmpul de luptă
pe care zac morții
În razele soarelui care răsare și apune, nu,
Nu îi pot înțelege–

încerc să mă conving că penele lor sunt trandafirii de la soare,
și nu de la sânge
că numai flamingo e roz
de la cantitatea de creveți mâncați
că pescărușii nu pot deveni așa de repede trandafirii
de la carnea mâncată a celor căzuți de ambele părți
(pentru a se obține un efect ornitologic de tipul ăsta
războiul ar trebui să nu se mai termine niciodată)

Ei zboară deasupra câmpului de luptă
pe care nu mai ai cum să-l mai ari de acum încolo
nu mai ai cum să mai ridici case pe el
să mai semeni pâine
să mai naști copii

se învârt deasupra câmpului de luptă
căzând razant
apucă prada
și pe deasupra pozițiilor noastre zboară spre mare
deasupra noastră se bat unul cu altul
și uneori pierd prada
bucăți din trupuri omenești cad la picioare noastre
(cel mai îngrozitor e că nu știm
dacă sunt ale prietenilor noștri sau ale dușmanilor)
e straniu când din cer
la picioarele tale brusc
îți cade un deget
sau o ureche

uneori îți pare
că dacă ai strânge împreună toate bucățile astea
ai putea recompune un om –
un prieten sau un dușman –
dacă ar mai fi și cine să-l învieze

pescărușii trandafirii –
–un coșmar al războiului-
nu aș fi vrut niciodată să-i văd
cum scapă bucăți de carne de om
din cer direct la picioarele tale
că doar nu ai să te apuci acum să sapi o groapă
și să îngropi în ea un deget
sau o ureche
cu atât mai mult că nici nu știi ale cui sunt

* * *

O senzație stranie când deschizi contul
celei de-a doua zi a celei de-a doua luni
a războiului tău personal
Deschizi contul morților tăi
la ora asta ai adunat destule
Conturi de reglat.
în fiecare an plătești
cu câteun an din viața ta
Până viața nu-ți va spune: destul
lichidăm contul

tu de mult ai deschis contul celor pe care i-ai pierdut:
bunicul bunica tata până să te naști
tatăl pe care niciodată nu l-ai cunoscut
prietenul din copilărie câinele drag
încă un câine drag și încă unul …
câinii fideli
și femeile pe care le-ai iubit le-ai pierdut cel mai des
(de atunci nu mai îndrăznești să-ți cumperi un alt câine
decât dacă acesta singur se va lipi de tine)

cândva ai deschis un cont al femeilor tale
cum o chema? Se pare că Marta
câți ani ați avut? 7? 8?
în tabăra aia de pionieri din Belaia Krinița
ea nici măcar nu bănuia că ai deschis
contul tău
contul de azi
acesta este contul pierderilor sau al victoriilor?

tu ai deschis un cont al căsătoriilor
ai deschis un cont al copiilor
ai deschis un cont al cărților
întâi al celor citite
după aia a celor scrise
tu ai deschis un cont
al nenumăratelor greșeli și dezamăgiri
un cont aparte al prietenilor
pe care cu greu îi găseai
foarte ușor te vindeau
și în sfârșit acest ultim cont

de data asta tu ai făcut totul ca la carte
așa cum te-a îndrumat instructorul
instruit în Legiunea Franceză
Ia și împușcă
niciodată nu împușca rând după rând
dacă vrei să împuști omul
împușcă-l o dată
fii respectuos față de cel
pe care vrei să-l împuști
dă-i o șansă

dacă vrei să-l împuști
nu-l împușca în cap asta e
echivalent cu a poza
tu doar nu ești ucigaș
ești soldat

nu te gândi niciodată că în fața ta e un molâu
din clipa când te vei gândi așa
mama ta poate deja să înceapă să te plângă
niciodată nu te gândi:
de ce ai venit pe pământurile mele intrusule?
lasă politica batistelor ude politicienilor plângăcioși
în general nu te gândi la nimic în timpul luptelor
pur și simplu ucide
respectă-l
tratează-l ca pe un bărbat
ca pe un bărbat care peste o secundă va fi mort
căci anume pentru asta a și venit el încoace
luptă-te cu el ca cu un om
așa cum te-ai luptat cu el acum o sută sau o mie de ani
cu topoare și sulițe

Și asta e tot
lupta s-a terminat
el zace la picioarele tale
niciodată nu te gândi că
pentru că ești un ucrainean grozav
ești viu
iar el e mort
pentru că e un muscal diliu
dacă tu ești soldat
nu îndrăzni să te gândești despre un soldat mort
dintr-o armată dușmană ca o băbuță cârtitoare
Pur și simplu astăzi Fortuna
a decis că azi
el să fie
trofeul tău
prada ta
respectă-l
poartă-te cu el
așa cum ai vrea ca dușmanii să se poarte cu tine
ține minte: tu ești un soldat-cavaler
nu ești un ucigaș, un mercenar
poartă-te cu el
la fel ca strămoșul tău
care la vânătoare învingea fiara
poartă-te ca stră-strămoșii tăi
care cu o singure mișcare a sabiei
îl tăiau pe dușman în jumătate până la șa

înainte ca să-i scoți scalpul
să-i golești buzunarele
să scoți carnea și blana de pe el
spune deasupra lui o rugăciune
spune: iartă-mă frate
îți voi lua ceea ce
Deja nu-ți mai folosește

ca un drept al învingătorului
astăzi eu iar mâine tu

tu ești soldat
războiul este pâinea ta
tu doar nu te pregătești ca peste un an
să ari pământul să semeni pâine
să vinzi bulendre
în piața aia de rahat
tu doar nu te pregăteai să treci de șaptezeci
și să aștepți ca să te răpună în pat un cancer la prostată
tu vrei să-ți speli cizmele în
Marea Albă și să te întinzi
cu o moscovită?
Oare eu am spus în Neagră?
Am spus în albă, fiule!

Războiul e depozitul tău:
Ia-ți armele, ia-ți gloanțele
Ia-ți jucăriile de aur și banii gheață
în aceeași zi îi vei lăsa unui cârciumar
în prima crâșmă din cale
și unei femei fără nume
în acea ruginită stație de benzină
care te va spăla de sânge, plângând

și cel mai important lucru soldatule
despre asta nu vor scrie în cărțile tale bătute în cap
Și în filmele alea de tot rahatul:
problema nu e că i-ai golit buzunarele
Dușmanului ucis,
ci că i-ai pus ceva în ele

(de regulă un tub de cartuș folosit
ca să vadă cine l-a vizitat)

de data asta am procedat ca la carte
cum m-a învățat instructorul
i-am trântit un doi și încă un doi
ca învățătorul de geometrie
la lecția de fizică
într-un loc expus tuturor pericolelor
sub vesta anti-glonț
i-am mai dat o șansă
i-am mai dat o șansă să trăiască
să se întoarcă în Caucazul său.
(Pe urmă am aflat
că-l chema Umar)

Un doi a trecut pe lângă
Al doilea doi a nimerit în țintă
Un glonte a zburat pe alături
și a început să străpungă
dar iată al doilea

a atins partea de jos a vestei anti-glonț
și-a schimbat traiectoria
a intrat în ficat
și a ieșit prin burtă

E stranie senzația asta
Eu nu am văzut asta, dar știam, că l-am nimerit
din partea lui nu țâșnea foc
în partea noastră

când lupta s-a terminat
ei s-au cărat luând cu ei trei sute
dar două sute și armele grele ni le-au lăsat nouă

Am ajuns în locul unde el stătea
unde trebuia să stea
unde eu l-am pus

el mă aștepta
așa

mă aștepta
cu ochii larg deschiși
mă aștepta

i-am închis ochii
i-am luat arma
nu m-am atins de buzunarele lui

țin minte ce m-a învățat bătrânul soldat-instructor
de aceea, i-am așezat pe piept patru cartușe fumegânde
rămase după patru împușcături
care e al lui
să decidă singur
iar după asta am simțit
că nimic nu mai e
imposibil
e stranie senzația asta …

TRADUCERE de Dumitru CRUDU

 

 

 

Reclame